Se apropie iarna. Ultimele zile de toamna se sting dupa geam. Ferestrele sunt captusite, incet dar sigur, temperatura scade spre zero grade. Totul se intimpla asa cum este firesc. La “Clipa Siderala” sunt in toi pregatirile pentru “Caravana de Craciun”, toti alearga, se imbulzesc, incearca sa faca astfel incit totul sa mearga asa cum a fost planuit. Totul este bine, totul e asa cum trebuie sa fie. In pofida crizei si a altor neplaceri, planeta nu si-a oprit goana si deja isi termina una dintre miscarile in jurul soarelui. Nici Moldova nu ramine in urma. Mapa cu “Adresele Bunatatii” sta la oficiul fundatiei si astepta sa fie din nou folosita. Chiar daca sunt multe de facut, nu se uita nici despre asta.  A fost concretizata urmatoarea adresa: raionul Calarasi, primaria Hirjauca, satul Leurdoi. In casa de la adresa aleasa locuieste doamna Emilia Duminica – mama care isi creste singura cei trei copii. Casa lor din lut se afla intr-o stare deplorabila si dupa incendiu aceasta are nevoie de o reconstructie capitala. Ea nu era absolute deloc gata pentru perioada de iarna. Chiar si daca au fost folosite toate lemnele pregatite, temperatura nu se ridica mai sus de 15 grade nici in una dintre odaile pe jumatate distruse.

La destinatie au ajuns dimineata. Toate usile erau deschise pentru voluntari. In adevaratul sens al cuvintului…

Prima impresie despre cele vazute a fost de uimire. Imensa lipsa de concordanta intre oameni si loc nu a lasat pe nimeni indiferent. Casa abia de se mai tinea la un loc. Si ce altceva se poate intimpla cu trei copii, mama carora nu-si poate gasi un loc permanent de lucru pentru a-si intretine odraslele iubite? Doar fiecare copil are dreptul la viata si nu la o existent jalnica intre patru pereti care abia se tin in picioare.

Pentru fiecare dintre noi, casa se asociaza de obicei cu caminul familial, cu locul in care esti iubit, unde chiar daca nu ai o odaie personala, ai macar un locusor al tau pentru invatatura, somn si creatie. Cu invatatura parca se ispravesc…clasa a 8-a, clasa intii…

Insa cu locurile de dormit e mai problematic…

Cind esti copil si fiecare moment al vietii il memorizezi pentru multi ani, iar curentul care geme pe toate vocile iti rasfoieste manualele si incurcindu-ti sa-ti faci temele pentru acasa, nu-ti da pace, atunci te simti trist si necajit, iar in git ti se pune un nod.

Mama, vazindu-ti lacrimile, o sa se apropie si o sa-ti mingiie parul ciufulit, “imi pare rau, puiule, nu pot schimba nimic”. Ea incearca sa-si gaseasca un loc de munca ca sa supravietuiasca, nemaivorbind despre reparatia costisitoare a acoperisului cel putin, pentru ca noaptea ploaia rautacioasa sa nu ajunga pina la patuc. Nu-i ramine decit sa spere la mai bine si sa astepte un miracol.

Dar nu va exista nici un miracol, daca nu va fi ajutat. Astazi ajutorii minunii au devenit voluntarii de la “Clipa Siderala”, iar ei, la rindul lor, au fost ajutati financiar de tabara de odihna “Sparta”, “Franzeluta” (produse de panificatie, macaroane) si “Casa Curata” (produse de curatat si spalat). La fel ca si prima data, lucrul a fost executat cu succes. Au fost curatate odaile, pusa sticla in geamuri, facuta o reparatie cosmetica (un raport mai amanuntit despre lucrarile executate, puteti sa le gasiti in materialele plecarii anterioare). De data acesta, mama si copiii au ramas acasa si au ajutat cu ce au putut la munca.

Miine poti ajuta si tu ca minunea sa soseasca in alta casa. In oficiul “Clipa Siderala” se pastreaza 300 de adrese ale familiilor care au nevoie de ajutor. Va doriti sa faceti viitorul copiilor nostri putin mai luminos? Pur si simplu intinde mina…